Datorită repetatelor confruntări cu triburile migratoare, în anii 270 - 275 d.Hr., sub împăratul

Aurelian, armatele şi administraţia romană, cât şi o parte din colonişti, s-au retras la sud de

Dunăre.

Locuitorii fostei Dacii vor rămâne, insă, sub influenţa politică, economică şi culturală a Imperiului

Roman încă timp de câteva secole, după retragerea aureliană.

După împărţirea Imperiului Roman în două, cel de Apus, cu capitala la Roma şi cel de

Răsărit sau Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopol ( Istanbulul de azi ), daco -

romanii au intrat în sfera de influenţă a Imperiului Bizantin.

In secolele II - IV d.Hr., daco - romanii au adoptat creştinismul, în forma sa latină.

Daco - romanii şi-au continuat existenţa şi evoluţia lor, astfel că, în sec.VI - VIII d.Hr., s - a

finalizat procesul de formare a poporului român, pe teritoriile fostei Dacii.

Începând cu sec. IV d.Hr şi până în sec.XIII d.Hr. daco-romanii şi mai apoi poporul

român, au fost nevoiţi să reziste marilor valuri de popoare migratoare,ce au traversat

în mai multe rânduri teritoriile sale sau chiar au încercat să se stabilească aici.

Prezenţa cît şi influenţa acestor triburi au întârziat atât dezvoltarea socială şi

economică, cât şi formarea formaţiunilor statale proprii, aşa cum se întâmpla în vestul

Europei.Totuşi, obştile locale s-au unificat, în unele zone, în cnezate şi voievodate.

Formaţiuni statale române timpurii au fost semnalate de surse slave,bizantine şi ungare

la început în Dobrogea şi Transilvania,în sec. X - XI d.Hr. şi în sec. XII pe teritoriile

de la sud şi est de Munţii Carpaţi.De exemplu,voievodatele lui Gelu în Podişul

Transilvaniei, Glad în Banat Şi Menumorut în Crişana., fapt ce arată că  existau

forme de organizare a populaţiei autohtone încă înainte de invazia triburilor ungare.

Cnezatele şi voievodatele au stat, aşadar,la baza constituirii noilor state feudale

româneşti.

În ciuda rezistenţei acestor entităţi statale, din interiorul arcului carpatic, invadatorii unguri

au reuşit, în sec.X - XII d.Hr., să ocupe teritoriul Transilvaniei de azi, pe care l - au încorporat

în regatul ungar, ca Voievodat autonom, până în sec. XVI. Pentru a - şi consolida puterea faţă

de populaţia română majoritară,regatul ungar a colonizat, în sec.XII - XII d.Hr., zonele de graniţă

cu colonişti saşi şi secui.

Toate aceste evoluţii complexe au creat germenii constituirii,în epoca feudală,ca o

particularitate unica, a trei state romaneşti, aparent diferite dar ce aveau ca numitor

comun existenţa pe teritoriul lor a aceluiaşi popor,poporul român.