O trăsătură specifică, şi chiar unică, a perioadei Evului Mediu, păstrată până la formarea

statului naţional unitar român,a fost aceea că românii au trăit în trei provincii autonome,

vecine - Valahia(Muntenia sauŢara Romînească), Moldova şi Transilvania.

Profitând de declinul imperiilor vecine(unguri,poloni,tătari), voievozi luminaţi au unificat,

în sec. XIV, micile state feudale din exteriorul munţilor Carpaţi, întemeind Voievodatul

Moldovei şi Voievodatul Munteniei. Ei au întărit independenţa statelor lor prin victoriile

obţinute impotriva armatelor regilor poloni şi unguri, care au încercat cucerirea şi anexarea lor.

La scurt timp după întemeierea Ţării Româneşti, a Moldovei şi a consacrării Transilvaniei

ca Principat Autonom, în cadrul regatului Ungar, Imperiul Otoman a cucerit statele slave

de la sud de Dunăre şi Constantinopolul(Bizanţul).Drept consecinţă, Ţările Române

au rămas,până la ridicarea Imperiului Rus,singurul scut de apărare a creştinătăţii în

faţa expansiunii otomane.Singure sau aliate între ele,Ţările Româneşti au reuşit, pentru

o vreme, să reziste eroic atacurilor tot mai puternice ale turcilor, dar şi să păstreze

autonomia faţă de Sublima Poartă.

În sec. XV,  Mihai Viteazul a reunit pentru prima dată, pentru scurt timp (1600 - 1601)

cele trei ţări româneşti într-un singur stat centralizat românesc.Trădat, Mihai a fost asasinat

iar cele trei ţări au fost separate prin intervenţia armatelor ungare şi austriece.

Încercuite de Imperiul Otoman,toate trei statele romaneşti,au fost nevoite să recunoscă,

timp de trei secole, suzeranitatea acestuia.În schimb au obţinut dreptul la entitate statală,

structuri administrative şi militare proprii precum şi la politică proprie. Spre deosebire de

statele din jurul lor, care au dispărut ca entităţi statale, devenind părţi componente ale

Imperiului Otoman(întreaga Peninsulă Balcanică şi Ungaria care devine paşalîc).

Deci,în sec.XIV - XVIII, românii au fost singurii, din această parte a Europei, care şi-au

păstrat autonomia luptând singuri împotriva Imperiului Otoman şi ca apărători ai lumii

creştine.

Sec. XVII - XVIII au fost  marcate de apariţia unor noi imperii, habsburgic şi rus.Timp

de 150 de ani aceste imperii au dus, pe teritoriul Ţărilor Române, lupte repetate împotriva

armatelor turceşti.Pe lângă distrugerile şi pierderile provocate, aceste imperii au procedat la

dislocări de populaţie autohtonă, la instaurarea unor regimuri de ocupaţie, precum şi la

anexări teritoriale( Austria, a anexat temporar Oltenia şi nord-vestul Moldovei - Bucovina;Rusia

a anexat teritoriul dintre Prut şi Nistru).