Evoluţia istorică a Transilvaniei a fost marcată semnificativ de stabilirea triburilor ungare

în Câmpia Panoniei.

În migraţia lor spre vest au fost respinse de germani. S-au retras şi s-au stabilit în Câmpia

Panonică, dar au menţinut tendinţa de a avansa spre interiorul arcului carpatic.

Prin urmare, în sec.X, triburile ungare au iniţiat ocuparea teritoriului Transilvaniei de astăzi,

pe care existau mici formaţiuni statale româneşti. Procesul de ocupare s-a finalizat, după

lupte repetate cu voievozii români, în sec.XII, prin încorporarea Transilvaniei, ca Voievodat

Autonom, în regatul ungar.

În sec.XIV au început să se intensifice raidurile armatelor turcesti asupra Voievodatului.

Moartea lui Mircea cel Bătrân,voievodul Ţării Româneşti, a deschis calea Imperiului

Otoman spre Transilvania şi spre centrul Europei.

Expansiunea armatelor otomane, spre vest, a fost temporar oprită de voievodul Transilvaniei,

Iancu de Hunedoara. Lupta acestuia a fost continuată de fiul său, Matei Corvin,devenit

rege al Ungariei. În lupta sa împotriva turcilor,acesta a beneficiat de sprijinul militar acordat

de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare.

     Iancu de Hunedoara                                                  Matei Corvin

În perioada regatului ungar, unele zone ale Transilvaniei au fost colonizate cu saşi şi secui,

mai ales. Populaţia română majoritară, considerată naţiune tolerată, a fost supusă unor

măsuri constante de deznaţionalizare, ce nu au avut însă efectul aşteptat.

Exploatarea nemiloasă, starea de sărăcie profundă şi nedreptăţile sociale şi politice, au

condus la mişcări sociale dintre care cele mai cunoscute, pentru amploarea şi profunzimea

revendicărilor, au rămas două: Răscoala de la Bobâlna şi Răscolala condusă de Gheorghe

Doja. Răscoalele au fost înăbuşite cu o cruzime fără seamăn, dar au avut totuşi un impact

semnificativ asupra societăţii de atunci.

               Horea                                           Closca                                              Crisan

Voievodatul Transilvaniei şi-a păstrat autonomia, dar a rămas vasal coroanei ungare până

la începutul sec.XVI, când în urma bătăliei de la Mohacs(1526) turcii au ieşit  învingători, iar

regatul ungar a dispărut ca stat, devenind paşalâc turcesc.Transilvania s-a transformat în

Principat şi a fost recunoscut ca stat independent de către Imperiul Otoman, în schimbul

unui tribut de complezenţă.

Un moment major în existenţa Principatului Transilvania l-a constituit  Unirea înfăptuită de

Mihai Viteazul, care era domnitor al Ţării Româneşti. La 1599,acesta a intrat cu armata în

Transilvania,la Alba - Iulia, şi s-a proclamat domnitor şi al Transilvaniei. În 1600, Mihai

a intrat în Moldova şi s-a proclamat Domnitor al celor trei ţări româneşti.

Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia.

Unirea a durat pînă în 1601,cînd  Mihai Viteazul a fost asasinat, în tabara de la  Câmpia

Turzii, de trupele habsburgice conduse generalul Basta.

Transilvania şi-a menţinut independenţa ca Principat până la sfârşitul sec.XVI când turcii

au cedat-o Austriei. În  1867 a fost anexată Imperiului Austro - Ungar până în 1918. În

această perioadă,definitorie a fost politica puternică de maghiarizare şi intensificarea

măsurilor discriminatorii împotriva românilor.

Ca rezultat, în 1784 a izbucnit Răscoala lui Horea,Cloşca şi Crişan, reprimată de trupele

imperiale cu mare cruzime.

La sfârşitul sec XVIII o contribuţie majoră la lupta de emancipare socială,culturală şi

politică a românilor, în special a celor transilvăneni,a adus mişcarea culturală, politică şi

socială intitulată " Şcoala Ardeleană". A fost iniţiată de episcopul român Inochenţiu Micu

Klein alături de Gheorghe Şincai, Petru Maior, Samuil Vulcan, Ion Budai-Deleanu şi alţii.

Principalele rezultate au fost introducerea grafiei latine; au demonstrat continuitatea şi

latinitatea românilor transilvăneni; au publicat celebra Declaraţie de emancipare a

românilor intitulată Supplex Libellus Valachorum; au pregătit primul dicţionar în limba

română, în patru limbi.

În 1848 izbucneşte Revoluţia sub conducerea lui Avram Iancu care, împreună cu cu alţi

fruntaşi şi intelectuali, are ca principal scop emanciparea politică,socială şi culturală a

românilor din Transilvania.După un an,în 1849, a fost înăbuşită de trupele habsburgice

sprijinite de cele ruse.

În 1867 a fost inclusă, pentru prima dată, în Imperiul Austro-Ungar ca parte componentă a

Ungariei unde a rămas până la Marea Unire din 1918. Această perioadă a însemnat o

permanentă luptă de conservare şi afirmare a identităţii naţionale faţă de măsurile de

maghiarizare şi de eliminare a fiinţei populaţiei româneşti autohtone majoritare.