Începând cu sec.XVIII, ideea naţională s-a manifestat cu şi mai multă vigoare,

transformându-se într-un proces de renaştere naţională, care a fost influenţat şi favorizat

şi de  marile transformări din restul Europei. 

Acest proces s-a materializat într-o serie de evenimente istorice şi politice care au condus,

la începutul sec.XIX, la constituirea statului naţional România.

Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu.

  Tudor Vladimirescu

A avut un caracter naţional şi social. Deşi a fost înfrântă prin intervenţia armatelor Imperiului

Otoman,a avut o serie de urmări importante: înlăturarea regimului fanariot şi reinstalarea unor

domnitori pământeni; a impus introducerea unor principii moderne în administraţie şi

guvernare;a creat premise pentru accelerarea dezvoltarii economice.( Proclamaţia de la Padeş).

Revoluţia de la 1848 din Ţările Române. A avut un puternic caracter naţional şi reformator.

În Moldova, revoluţia a fost înăbuşită încă de la început prin arestarea şi exilarea iniţiatorilor.

În Ţara Românească,revoluţia a fost mai bine organizată, fiind condusă de un Comitet

Revoluţionar. Proclamaţia de la Islaz,din 9 iunie 1848, a cuprins programul revoluţionar ce a

fost adus şi la cunoştinţa poporului. La 11 iunie, în bătaia clopotelor trase pe Dealul

Mitropoliei, pentru a chema populaţia, a izbucnit  Revoluţia. Domnitorul Gheorghe Bibescu

a abdicat şi a fost inlocuit de un guvernul provizoriu, care l - a inclus pe Nicolae Bălcescu,

liderul revoluţiei, Nicolae Golescu, C.A.Rosetti, Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell,

Gheorghe Magheru şi alţi fruntaşi.

  Nicolae Bălcescu

Guvernul provizoriu a iniţiat o serie de masuri progresiste.Sub presiunea Rusiei,în toamna

aceluiaşi an,armata turcă a intervenit  pentru reprimarea revoluţiei şi înlocuirea guvernului               

revoluţionar. La 13 septembrie 1848, pe Dealul Spirii, un detaşament de pompieri militari,

condus de cpt.Zăganescu, a incercat să oprească înaintarea armatei turce, deşi era

inferior numeric şi militar, luptând cu curaj pentru apărarea revoluţiei.

     Bătălia din Dealul Spirii                                                   

Transilvania , a rămas, după înfrângerea revoluţiilor din Moldova şi Ţara Românească, în

fruntea luptei pentru libertate naţională. Aici, revoluţionarii au avut de făcut faţă unei situaţii

complexe. Ei au fost nevoiţi să lupte, iniţial, împotriva revoluţionarilor unguri care au

proclamat,  în programul lor, unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Revendicările revoluţionarilor români au fost expuse în Adunarea de la Blaj, de pe Cîmpia

Libertăţii, la ea fiind de faţă şi unii dintre revoluţionarii moldoveni şi din Ţara Românească.

Printre liderii Revoluţiei s-au numărat Avram Iancu, Simion Bărnuţiu,Timotei Cipariu, Axente

Sever, Alexandru Papiu Ilarian.  Avram Iancu,conducătorul revoluţiei,a organizat o armată

revoluţionară în Munţii Apuseni şi a instalat o administraţie românească în Transilvania.

Intervenţia armatei habsburgice sprijinită de cea rusă,a înfrînt, în 1849, revoluţia cu toată

rezistenţa opusă de oastea lui Avram Iancu, în Munţii Apuseni.

  Avram Iancu

Statul modern român a luat naştere prin Unirea Principatelor Moldova şi Ţara Românească.

La  24 ianuarie 1859 a fost realizată unirea dintre Moldova şi Ţara Românească, prin alegerea

lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în ambele ţări. Noul stat s-a numit "Principatele Unite

Moldova şi Ţara Românească". La 24 ianuarie 1862, A.I.Cuza a unificat adunările legislative

ale celor doă ţări într-un singur parlament şi a proclamat  statul naţional  România, cu

capitala la Bucureşti. În timpul domniei sale au fost iniţiate,împreună cu sprijinitori precum

Mihail Kogălniceanu,o serie de reforme şi masuri progresiste, de modernizare a ţării.

Forţele conservatoare, l-au silit să abdice în 1866 şi să plece în exil.

Alexandru Ioan cuza                                                            Mihail Kogalniceanu